Acasa?

20 si ceva... de ani. Unde e acasa acum? Plecata din casa parinteasca, primele luni au fost groaznice.  Ma gaseseam cateodata plangand de dor. Dor de casa, de mama, de tata, de patul meu mic si perfect. Dor de oamenii cu care ieseam, si cu care imi petreceam serile, si care insemnau ceva pentru mine, oameni cu care acum nici nu mai vorbesc.

Acum, acasa e in alt oras. La 260 km distanta. Casa timp de 2 ani de zile acum.  
Ma duceam la casa parinteasca in fiecare saptamana. Acum ma duc la 3 luni. 
Si atunci, totul pare neschimbat. Acolo parca timpul a ramas pe loc.  Camera mea e la fel, doar mai goala, si mai rece. Mama la fel ca intotdeaua. La fel si mancarea ei. Oamenii cunoscuti au plecat si ei la facultate prin alte orase. Totul pare pustiit acum. 

Acum, casa mea. Bine, nu e chiar a mea.  Stau cu chirie. Am schimbat cativa colegi de apartament intre timp, iar acum am ajuns sa stau cu prietenul meu. Si am ajuns sa simt ce voiam de mult.. Sa intru pe usa, obosita de la munca, si cineva sa ma astepte cu zambetul pe buze si sa imi zica ca ma iubeasca. Si apoi sa petrecem timp minunat impreuna, facand toate chestiile alea dragalase de cuplu, pe care le gaseam scarboase inainte.

Mi-a fost frica la inceput. Credeam ca daca ma voi muta cu el imi voi pierde orice urma de libertate, ca prea mult timp impreuna ne va strica relatia si ca ma voi plictisi. Mi-era teama de gandul ca se v-a duce totul de rapa, si cum ne vom imparti apartamentul atunci? Casa mea? Confortul meu? 

Si fiind pusa apoi in fapt mi-am dat seama ca n-a fost cazul sa se intample asta. Totul este excelent, si a facut apartamentul in care locuiesc sa insemne "acasa".

Cerul de jos

Da, am stat toata ziua cu capul in pamant, urmarindu-mi fiecare pas. Te mirai ca sunt asa, ca ma stiai mereu vesela, niciodata trista, niciodata cu privirea in jos, si asa pusa pe ganduri. Dar nu, draga, ma uit in jos pentru ca vad cerul in ploaia abia cazuta, si pasesc pe el.

Dar toate au un sens cand tu le dai un sens

Hai, hai, hai s'o luam de la inceput

E piesa noastra, 

Mazgalesc rolul vietii mele cu pasta Ca-s scenarist regizor, producator si artist,

Compozitor pentru fundal sonor si cascador la risc.

Mi-e dor de tine.

De tine, de prezenta ta, de vorbele tale, de felul tau de a fi, de glumele tale, de rasul ala al tau, de privirea ta, usor pierduta, dar mereu atenta, de saruturile tale, cele mai fine. 

Atunci chiar credeam ca o sa imi treaca repede.

Abia acum imi dau seama ca nu.

Scurt timp... dar il simt din plin.

Si stii ca nu-mi plac golanii, ca nu conteza baniiStii ca nu esti tocmai genul’ pe care sa-l prezint lu’ mamiStii ca pleci prea des si nu te-ntorci prea desDar toate au un sens cand tu le dai un sens

Am invatat ca mai am multe de-nvatat.

Priviri

M-ai zgaraiat pe inima de cateva ori. Prin ignoranta. Pentru ca nu erai acolo cand aveam nevoie. Pentru ca nu aratai ca iti pasa, desi de asta aveam nevoie.
Erau momentele acelea, cand nu mai aveam pe nimeni, si stiam ca te am doar pe tine, si cel mai dureros era cand nu erai nici tu acolo. 
Mi-ai zis... Mi-ai zis ca nu arati ca iti pasa, desi o faci.
Dar am nevoie. 
Mi-e dor de tine. De privirea si de imbratisarea ta. Mi-e dor sa stam amandoi, pe o plapuma intinsa pe jos, goi, privindu-ne fara sa ne saturam. Sa vrem sa prelungim acel moment spre infinitate. Timpul sa se opreasca atunci. Pentru ca atunci suntem doar noi, stiu ca suntem unul pentru celalalt.

 E genul de tip de care ma indragostesc si care are acel ceva de ma tine in priza. E genul curvar cand se imbata, si da, bea. E tipul care poate sa iubeasca cu adevarat, si esti norocoasa daca esti tu aceea. 
Tipu cu care m-am sarutat intr-o seara mai mult decat altul intr-o luna.
Tipul care nu arata bine, dar ma atrage.
Stiu. Am o atractie nebuna pentru cei ciudati. 

Gara a vazut multe saruturi sincere

3 zile, de atat a fost nevoie. Prietena mea l-a chemat ca sa nu fiu singura in seara aceea. Nu m-as fi asteptat sa il plac. Ajuns la noi, nu m-a impresionat prea mult in prima clipa. Parea doar ok. Dar in urmatoarele minute, da. Am stat la masa impreuna si de atunci rotitele au inceput sa se miste. Am fost toti in oras, dar pentru inceput parca nu aveam ce vorbi, subiectele pareau un pic fortate si nu ma simteam in largul meu. Apoi ne-a fost mai usor. 
Dar ne priveam intens. Stiam ca aveam sa impartim patul in acea seara. Parea doar o aventura de o noapte, pe care incercam sa o fac sa nu fie ciudata. Credeam ca dimineata o sa pleci pur si simplu si ca nu o sa ne mai vedem vreodata, ca o sa iti vezi de viata si eu de a mea. Dar n-a fost asa.
A doua noapte a fost si mai bine. Nu stiu cum, dar ai ajuns iar la noi. M-am simtit asa naturat cu tine, timpul curgea asa de lin pe langa noi. Dormeam impacata langa tine, si ma trezeam zambind.
Dupa-amiaza a trebuit sa pleci. Credeam ca atunci e ultima data cand te vad. N-a fost un sentiment placut. Te-am mai sarutat o data in fata liftului si am mai aruncat o ultima privire spre tine. 
Dar am mai ramas o zi in Bucuresti. Simteam ca asa trebuie. Acum, in a treia zi, trebuia sa plec. M-ai dus la gara. Am mai aflat unele lucruri despre tine. Si m-ai facut sa vreau sa stiu mai multe. Ma intriga faptul ca esti complicat. Nu stiu daca o sa fie ceva intre noi, dar vrea sa te stiu mai bine, simt ca merita.
Urcandu-ma in tren am simtit ca s-a rupt ceva din mine, si ca a ramas acolo, pe peronul 10, langa tine. 

O sa imi fie dor...

Da. Sunt ciudata. Si sunt diferita de la o stare la alta. Mi se schimba des starile astea in ultimul timp. Ba sunt cea mai vesela si petrecareata fata, ba cad in oala cu melancolie. Maine plec din orasul asta.
Intr-un fel ma bucur, dar o sa imi si fie dor. 


Este un al El in viata mea acum. Il plac destul de mult si chiar o sa imi lipseasca. Ultimile saptamani cu el au fost foarte frumoase. O sa imi fie dor de tine...


Facultatea o sa faca din mine o persoana mai disciplinata. Sunt sigura. O sa imi fie greu la inceput. O sa imi fie dor de casa mea, de patul meu, de mancarea din frigiderul meu. Al meu. Nu al tuturor. Confortul nu va mai fi acelasi. O camera impartita cu alta persoana nu e precum camera mea in care fac ce vreau. Voi invata sa ma descurc singura. O sa imi fie dor de "acasa"....


Prietenii mei cei mai buni raman aici sau pleaca in alte orase. Atatea momente placute petrecute impreuna. Va iubesc! Ne vor vedea atat de rar. Dar ne vom suna mereu. In inima mea veti fi tot cu mine. O sa imi fie dor de voi...


Asta e pentru voi, cei care contati pentru mine. 







Ti-am spun vreodata ca am ochii verzi cand plang? Ei..afli acum :)

La bloc

Eram intr-o zi pe scara blocului si intreb un vecin de domnul Popescu, care lipseste de acasa cateva zile.
Eu: Stiti ceva de domnul Popescu?
Vecinul: Inca nu a venit. Dar trebuie sa vina in curand ca trebuie sa isi ia pensia.
Eu: ...


Concluzie: La bloc vecinii stiu tot, chiar si cand iti vine pensia.