3 zile, de atat a fost nevoie. Prietena mea l-a chemat ca sa nu fiu singura in seara aceea. Nu m-as fi asteptat sa il plac. Ajuns la noi, nu m-a impresionat prea mult in prima clipa. Parea doar ok. Dar in urmatoarele minute, da. Am stat la masa impreuna si de atunci rotitele au inceput sa se miste. Am fost toti in oras, dar pentru inceput parca nu aveam ce vorbi, subiectele pareau un pic fortate si nu ma simteam in largul meu. Apoi ne-a fost mai usor.
Dar ne priveam intens. Stiam ca aveam sa impartim patul in acea seara. Parea doar o aventura de o noapte, pe care incercam sa o fac sa nu fie ciudata. Credeam ca dimineata o sa pleci pur si simplu si ca nu o sa ne mai vedem vreodata, ca o sa iti vezi de viata si eu de a mea. Dar n-a fost asa.
A doua noapte a fost si mai bine. Nu stiu cum, dar ai ajuns iar la noi. M-am simtit asa naturat cu tine, timpul curgea asa de lin pe langa noi. Dormeam impacata langa tine, si ma trezeam zambind.
Dupa-amiaza a trebuit sa pleci. Credeam ca atunci e ultima data cand te vad. N-a fost un sentiment placut. Te-am mai sarutat o data in fata liftului si am mai aruncat o ultima privire spre tine.
Dar am mai ramas o zi in Bucuresti. Simteam ca asa trebuie. Acum, in a treia zi, trebuia sa plec. M-ai dus la gara. Am mai aflat unele lucruri despre tine. Si m-ai facut sa vreau sa stiu mai multe. Ma intriga faptul ca esti complicat. Nu stiu daca o sa fie ceva intre noi, dar vrea sa te stiu mai bine, simt ca merita.
Urcandu-ma in tren am simtit ca s-a rupt ceva din mine, si ca a ramas acolo, pe peronul 10, langa tine.
...m-a dat peste cap toata treaba cu peronul 10...
RăspundețiȘtergere